apoi, indicatoarele din bilbao. să găsim muzeul faimos
și aici, chiar în față
ta-dam:
un pisoi *în toate cărțile scrie că e cățel. eu văd pisoi. voi?*
de flori de mai mare dragul, te lasă în incapacitatea de a înțelege cum se pot menține florile, stilurile, mentalitățile și nimeni nu se bate.
mi-am lăsat toate dorințele printre flori.
nu am avut dreptul să fotografiem în muzeu. decât asta.
o bucadă din The mater of time
liniile, te lasă să te cunoști, să te înțelegi, să te amețești.
și să vrei să revii la lumea din afară, lăsând între liniștile muzeului o bucată din tine.
aaaaaaa!!!!! in data de 12 martie, tot in Guggenheim, Artă After Dark, muzică, muzeu deschis până la unu noaptea. muzica e hip-hop.
și îmi imaginez, și discut cu N. cum ar fi fost o asemenea acțiune la noi. dacă s-ar fi vândut băutură, dacă ar fi fost lăsați tineri de 18 ani să danseze. eh...
între timp, pierd oameni, pe care i-am considerat foarte aproape, merg pe străduțe înguste, prin Casco Viejo
și visez.
inserție pragmatică:
1. nu am aparat de fotografiat. am scotocit internetul ca să vă arăt cum m-am simțit. sper să fie ok.
2. las postarea despre Guggenheim pe mai târziu. nu fuge nicăieri.
ca orice altă escapadă la munte. e frumos, obositor, excitant.
adevărata poveste începe însă odată cu Mari
deci cine e mari?
zeitate feminină. principala zeitate bască. :)
mă întrebam dacă nu cumva, la baza temperamentului basc nu mai stă ceva în afară de determinantele geografice. stă.
Femeia-mamă. femeia-pămînt, stăpâna tunetului și a fulgerului. are câteva locuri preferate. unul dintre ele este muntele Anboto. peștera de mai sus este peștera ei. când se supără pe oameni, apar marile furtuni.
avea un soț-șarpe, responsabil și el de tunete (partea asta chiar este interesantă, ca tip de relație)
se întâlnesc în fiecare vineri pentru ca el să îi pieptene părul
insert: îmi amintesc acum o discuție de pe www.agonia.ro, nu mai știu pe pagina cui. ideea la care s-a ajuns a fost că o femeie îl va lăsa numai pe bărbatul pe care il iubește să îi spele părul. dar să îl pieptene?
au doi fii, unul e spirit bun și altul spirit rău.
aici miturile repetă structura clasică de împletire a binelui cu răul. nu mă interesează.
prima oară în viață, în aceeași zi, am ridicat două culmi de câte o mie și ceva de metri. am reușit să ne rătăcim, căci era o ceață de nu se vedea om cu om, dar mite munte cu munte (? mai știți povestea?). dar am gășit o căsuță, în care era un om.
mă așteptam să văd un oraș spaniol de prin filme. din acelea vechi, care îți lasă gura apă și ochii plini de dor de flamenco.
am văzut o combinație de nou și vechi, despre care citisem la Baurdillard, Vattimo și gașcă. postmodern. simulacru. case din sec. 18 alături de stilcărie pură. vedeți și voi :
alt unghi:
sau aici:
și aici:
nu am avut posibilitatea să fotografiez toate minunile.
dar îmi cumpăr aparat de fotografiat și vedeți voi:
este o expresie pe care mi-a scriso cineva. o re-folosesc din motive eco-logice :)
Ion Grosu imi spune: fă un blog.
zic: despre ce despre călătorii de ce? ca să kipintach. bun. fac.
27.02.10. aerportul din Chișinău. ora 5.00.
vameșul: dvs. numai viză aveți?
eu: da tre să mai am ceva?
vameșul: dvs. vedeți că viza e numai pentru spania?
eu: știu să citesc. am terminat cu bine școala generală.
vameșul: a/a/a/a/a/a/a. ok.
aeroportul din Frankfurt. ora 11.30
ca orice reprezentant al Moldovei, am cumpărat din Dute Free un cognac și un Negru de Purcari. ca să am cu ce mă lăuda. :)
vameșii: In UE nu aveți voie să treceți cu aceste băuturi.
eu - de ce? sunt în pungă, este cecul.
vameșii: unde este Moldova? noi nu știm nimic despre băuturile voastre. puteți să le duceți la ceck-in sau să le aruncați.
eu: cu gândul la Eurovizion. vedeți dacă nu vreți să îl votați pe Pavel Turcu? nu știe vama din Frankfurt despre Negru de Purcari.
și am aruncat o bunătate de vin și alta de cognac.
buuuuuuuunnn..am aruncat băuturile. că așa fac moldovenii. aruncă ce este al lor și cumpără Tequila.
în aer.
timp de o oră și ceva am planat deasupra orașului. vântul mare nu ne lasă să aterizăm. lumea începe să bea. vin sau bere. cognacul l-au luat la vamă. :). iminența morții pe undeva printre scaune. ochi speriați, palme transpirate, capitanul vorbește cu noi la fiecare 2 minute. am văzut mai târziu la știri avionul. se clătina, de parcă s-ar fi îmbătat el, și nu pasagerii.
eu?
mă uitam la apa albastră, munți și oraș. era frumos de tot. m-am uitat la tipul de lângă mine, au austriac frumos de tot, transpirat de tot, trmurând de tot. îi dau o bomboană, îi iau palma în mâini, mă uit la el
- we are not gonna die.
- how do you know?
zâmbet.
aeroportul din Bilbao. ora 13.30
secțiunea bagaje. EU și non-Eu luggages. camere diferite. cei din EU își primesc bagajul repede. iar eu. iar polițiști.
de unde sunteți? Moldova.
mă gândesc. îmi iau și cognacul din geanta mare.
nu. m-au lăsat să trec.
welcome to the windy Bilbao!
